inca un fum...inca o clipa de singuratate...au trecut doi ani...si uite ce bine e?!...sau nu...acum incep sa invat, de fapt, sa traiesc cu mine...nu e usor...mai ales in aceasta societate ce promoveaza singuratatea in doi...ajungem sa facem repetabilele greseli ale parintilor...pacat...putea sa se nasca ceva frumos...mari iubiri...ca in basme...cu printi si zane...dar nu, nu se va intampla...de ce?...pentru ca nu exista rabdare...ci frica...frica de acel necunoscut..eu....inca mai cred in el...sper sa nu aleg o cale gresita...ajuta-ma Doamne!...(raman aceleasi trei puncte)...

p.s. mi-ar placea s-o spun...