Pentru ca mereu ma blochez…panica ma cuprinde…ceasul ticaie…vorba potrivita …replica care sa mi te tina…tic-tac …privirea ti-e déjà indreptata in alta parte…esti plecat demult….am ratat si aceasta sansa… istoria se repeta…crezi in iubiri fulgeratoare?...crezi in povesti?...eu nu…desi tu ai putea fi povestea mea…m-am legat de tine dintr-o curiozitate…din instinct…poate chiar joc…confuzia se imbina cu fustrarile…frustrarile tale legate de trecut…o, acel taram necunoscut…si frustrarile mele legate de toate motivele pentru care nu ma placi…si nici ca ar conta…dar totusi?...ratacesc mereu in trecut…iar tu poti fi prezentul meu…cautam probabil un ajutor…nici nu stiu de ce iti scriu aceste randuri…ma apasa o incarcare…si indiferent de cat de stangaci a fost sarutul nostru…eu te-am simtit acolo...pentru cateva secunde…desi, u just can’t feel it…vad durere in ochii tai….si as vrea sa fiu pansamentul tau…trebuie sa lupt ca sa ma primesti…dar eu nu stiu sa lupt…nu pentru iubire…nu am luptat niciodata…o vad trecand prin fata mea…si nici macar nu intorc capul…nu vreau povesti cu zane si printi…vreau doar sa simt prezentul…si tu pareai mana care pentru un moment parea a fi intinsa…

p.s. E doar o traire asternuta, nu o cerere disperata.

6 februarie 2010

p.s. mi-ar placea s-o spun...